Japonia (în
japoneză 日本, se citeşte
Nippon sau
Nihon, sens literal:
originea soarelui) este o ţară din
Asia de Est, situată pe un lanţ de insule aflate între
Oceanul Pacific şi
Marea Japoniei, la est de
Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国
Nipponkoku, textual
ţara de la originea soarelui. Este cunoscută în româneşte şi sub numele de
Ţara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000).
Japonia este localizată în
Asia de Est, în nordul
Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei:
Honshu,
Hokkaido,
Kyushu şi
Shikoku, plus numeroase insule mici. Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului şi placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani activi din Japonia precum şi numărul mare de cutremure. Cu toate acestea, se susţine că aceste lucruri contribuie la frumuseţea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât şi în apropierea zonelor de ţărm. Totuşi, lava şi cenuşa rezultate în urma erupţiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populaţiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.In Japonia se afla 200 de vulcani, dintre care 50 sunt activi.In aceasta tara au loc
4-5 cutremure zilnic.
Conform legendelor şi documentelor japoneze, Ţara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii şi jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic şi neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul
ainu, de origine necunoscută (unii oameni de ştiinţă cred că ar proveni din marea grupare indo-europeană,
[necesită citare], alţii că ar fi înrudiţi cu aborigenii din
Australia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceştia şi diferite populaţii malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât şi a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din
Coreea,
China sau
Mongolia.
În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unităţi statale în insula
Kyushu şi în regiunea
Kinki (
Kyoto-
Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influenţa chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului şi a societăţii, cât şi în domeniul artelor şi modului de viaţă. Specialiştii japonezi susţin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din
China - filozofia budistă, diverse arte şi motive artistice -, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local şi dându-le strălucire de-a lungul secolelor.
Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca
Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale.
Edo primeşte numele de
Tokyo şi devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depăşind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Japonia poartă războaie cu
China (1894-1895) şi cu Rusia ţaristă (1904-1905). După instituirea protectoratului asupra
Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.
În
Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei. Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanşează războiul pentru cucerirea Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice la
Hiroshima şi
Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiţionată la
2 septembrie 1945.
Energiile concentrate spre refacerea întregii ţări şi dezvoltarea susţinută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanţă recunoscută, cu o intensă viaţă culturală.
În studiile academice, Japonia este, în general, considerată o
monarhie constituţională, bazată în mare parte pe sistemul britanic şi având puternice influenţe ale unor ţări din Europa continentală
legea civilă, cum ar fi Germania şi Franţa. De exemplu, guvernul japonez a stabilit Codul Civil, Minpo, făcând referinţă la Codul Civil francez din 1896. Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial, codul rămâne valabil chiar şi în ziua de azi în Japonia.
Constituţia Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în stat" este
parlamentul bicameral,
Dieta Japoniei. Dieta constă din
Camera Reprezentanţilor (Camera inferioară sau
Shūgi-in) cu 480 de locuri, aleasă prin vot popular, la fiecare patru ani sau la dizolvare, şi o
Cameră a Consilierilor (Camera superioară sau
Sangi-in) de 242 de locuri, ai cărei membri aleşi popular au mandate de şase ani. Există vot universal pentru adulţi (peste 20 de ani), cu
vot secret pentru toate oficiile elective.
Cabinetul este compus dintr-un
Prim Ministru şi miniştri de stat, şi răspunde direct Dietei. Primul Ministru trebuie să fie membru al Dietei şi este desemnat de colegii săi. Primul Ministru are puterea de a numi sau demite miniştri, majoritatea acestora fiind, obligatoriu, membri ai Dietei.
Partidul Liberal Democrat (PLD) este la putere din 1955, cu excepţia unui
guvern de coaliţie, format de partidele de opoziţie în 1993; cel mai mare partid de opoziţie este
Partidul Democrat din Japonia, de orientare liberal-socialistă.
Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constituţia Japoniei defineşte împăratul ca "simbol al statului şi al unităţii poporului". El execută datorii ceremoniale şi nu are putere reală, nici măcar în situaţii de urgenţă. Suveranitatea este pusă în mâinile
poporului japonez prin constituţie. Deşi statutul său oficial este disputat, la ocazii diplomatice, împăratul tinde să se comporte (doar dacă are susţinere publică) ca şi cum ar fi
şef de stat. În 2006, Japonia este singura ţară din lume condusă de un
împărat. Floarea familiei imperiale japoneze este
crizantema.